Într-o lume a
informatizării, a vitezei, a noului, în care de cele mai multe ori se
promovează kith-ul, adevăratele valori culturale, comori inestimabile ale unui
popor încep să se piardă, să se uite asemeni unei vechi lăzi de zestre: cu
toţii ştim că există, dar este acolo în casa bunicilor.
Tradiţiile,
obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor
făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Câţi dintre
tinerii de azi cunosc valoarea unor obiecte, de o rară frumuseţe de altfel, pe
care le privesc cu dispreţ, spunând că sunt „de când era bunica fată ”? Câţi
din tinerii de azi ascultă cu plăcere cântece populare?
E vina lor că nu pot
selecta din tot ce li se oferă, lucrurile de calitate, valoroase din punct de
vedere cultural şi spiritual, sau este vina noastră, a dascălilor că, mânaţi de
dorinţa de a le preda cât mai multe cunoştinţe din diferite domenii am uitat să
punem accent tocmai pe ceea ce este mai important: lucrurile ce ne definesc pe
noi ca români?
Copiii sunt cele mai
sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă
nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci, dimpotrivă, un
avantaj căci vom lucra cu nişte minţi şi suflete „nepoluate” încă de alţi
factori.
Cu multă pricepere, dar mai
ales pasiune, putem transmite copiilor dragostea şi respectul pentru
tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc, aşa cum şi colega mea Rodica
Felecan, mi-a transmis-o atât mie cât şi elevilor ei prin serbările
frumoase pe care le organizează mereu, în cadrul cărora elevii sunt întodeauna
îmbrăcaţi în minunatul port popular specific zonei.
Numai educându-i de mici pe copiii noştri prin diverse activităţi educative de
cultivare a dragostei şi respectului pentru folclor desfăşurate în unităţile de
învăţământ şi continuate în familie, ne putem asigura că tradiţiile vor avea
continuitate în generaţiile următoare.
Mă simt româncă cu
ia mea
Prof. Daniela Marcu
Doar ia mea mă face să mă simt
Ca sunt româncă pe acest pământ!
Și mulţumesc
acum lui Dumnezeu
Că pot s-o port în praznice împărăteşti.
S-o port cu mândrie şi cu dor, cum o făceau cândva ai noşti strămoşi
Şi vreau s-o
port pân-am să mor,
Că mi-i drag din inimă de-al meu popor!
