Promovarea portului popular şi a iei

În societatea în care trăim, ca urmare a înţelegerii în sens peiorativ a tradiţiei şi al portului popular, dar mai ales în acest secol al vitezei şi al presiunilor care ni se fac pentru introducerea şi acceptarea, în societatea românească, a unor valori care nu o definesc, s-a ajuns la deteriorarea acestora, la înnoirea forţată cu anumite valori, care nu se pot numi identitare, întrucat nu au de a face cu valorile comunităţii româneşti. Să fim moderni mutilând portul popular pentru ca sa părem trendy, ba mai mult să folosim ia româneasca simbol al spiritualităţii româneşti în combinaţii precum pantalonii, unele folosind chiar pantalonii scurţi mi se pare alarmant şi absurd sa te numeşti promovator al valorilor care ne definesc ca şi popor. Dacă tot dorim să promovăm ceva să o facem cu bun simţ si rafinament păstrăndu-ne feminitatea asortând ia cu o fustă, deoarece ia românescă este plină de graţie dar în acelaşi timp şi de seriozitate, ea confera corpului o frumuseţe spirituală şi exteriorizează frumuseţea sufletului persoanei care o poarta!
„Femeia anilor trecuţi, prinsă încă în datele tradiţiei, îşi găsea liniştea şi împlinirea în căsătorie şi maternitate. Supusă unor condiţii de stabilitate şi virtute, ea cunoştea dragostea şi jertfa până în limitele creaţiei spirituale; ea nu cunoştea setea de aventură. Femeia modernă, atrasă de mirajul unei vieţi de larg tumult, încearcă să aibă iniţiativa unui destin propriu. Dar, respingând dragostea conjugală şi maternitatea ca pe nişte forme ale unei vieţi de mult perimate, a alunecat pe cel mai instabil teren, acela al frivolităţii şi apetitului. Făcând figură de om liber, femeia de azi apare ca o flotantă a celei mai triste şi dureroase condiţii, dincolo de structura şi vocaţia ei. Contrar unor vechi tradiţii, prin care femeia aducea vieţii noastre morale şi sociale multă stabilitate, în lumea contemporană femeia aduce acestei vieţi o notă de labilitate psihică şi frivolitate. Viaţa ei sufletească e prea mult angajată în senzaţie şi plăcere şi prea ruptă de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat“ (Ernest Bernea, 2010, „Meditaţii filosofice“, p. 28, 55-56).
Se cuvine să abordăm cu toata seriozitatea problema păstrării valorilor identitare, mai ales în aceasta perioadă de tranziţie, când în societatea tradiţională românească se simte tot mai mult mişcarea către masculinizarea femeilor care doresc să devină superioare bărbatului purtând pantalonii care le face să îşi piardă graţia si feminitatea. Trebuie să avem grijă de tot ce ne defineşte ca şi popor pentru a nu ne pierde identitatea şi patrimoniul viu. Portul popular trebuie păstrat exact aşa cum l-am primit de la stramoşii noştri!