Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul - comori inestimabile

       Într-o lume a informatizării, a vitezei, a noului, în care de cele mai multe ori se promovează kith-ul, adevăratele valori culturale, comori inestimabile ale unui popor încep să se piardă, să se uite asemeni unei vechi lăzi de zestre: cu toţii ştim că există, dar este acolo în casa bunicilor.  

      Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Câţi dintre tinerii de azi cunosc valoarea unor obiecte, de o rară frumuseţe de altfel, pe care le privesc cu dispreţ, spunând că sunt „de când era bunica fată ”? Câţi din tinerii de azi ascultă cu plăcere cântece populare?

     E vina lor că nu pot selecta din tot ce li se oferă, lucrurile de calitate, valoroase din punct de vedere cultural şi spiritual, sau este vina noastră, a dascălilor că, mânaţi de dorinţa de a le preda cât mai multe cunoştinţe din diferite domenii am uitat să punem accent tocmai pe ceea ce este mai important: lucrurile ce ne definesc pe noi ca români?

     Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci, dimpotrivă, un avantaj căci vom lucra cu nişte minţi şi suflete „nepoluate” încă de alţi factori.

    Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem transmite copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc, aşa cum şi colega mea Rodica Felecan,  mi-a transmis-o atât mie cât şi elevilor ei prin serbările frumoase pe care le organizează mereu, în cadrul cărora elevii sunt întodeauna îmbrăcaţi în minunatul port popular specific zonei.

 

    Numai educându-i de mici pe copiii noştri prin diverse activităţi educative de cultivare a dragostei şi respectului pentru folclor desfăşurate în unităţile de învăţământ şi continuate în familie, ne putem asigura că tradiţiile vor avea continuitate în generaţiile următoare. 

Mă simt româncă cu ia mea

Prof. Daniela Marcu

Doar ia mea mă face să mă simt

Ca sunt româncă pe acest pământ!

Și mulţumesc acum lui Dumnezeu

Că pot s-o port în praznice împărăteşti.

S-o port cu mândrie şi cu dor, cum o făceau cândva ai noşti strămoşi

Şi vreau s-o port pân-am să mor,

Că mi-i drag din inimă de-al meu popor!