Comuna Aşchileu

 Comuna Aşchileu – Cadrul geografic

Având în vedere că demarăm împreună cu Şcoala Gimnazială Aşchileu Mare şi comunitatea locală proiectul "Redescoperirea tradiţiilor şi obiceiurilor din zona Clujului - de pe Valea Borşei, al cărui obiectiv general este  -  păstrarea şi transmiterea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin implicarea copiilor, cadrelor didactice şi părinţilor în diverse activităţi legate de folclor şi crearea unui muzeu al satului,  consider de bun augur ca să cunoaştem mai bine această comună, motiv pentru care săptămânal am să postez pe grup câteva date referitoare despre comună.

Poza realizată

Daniela MARCU

Cadrul Geografic

Aşchileu (în maghiară  Esküllő, în traducere "Locul jurământului", în germană Grossschwalbendorf) este o comună în judeţul Cluj, Transilvania, România. Satul de reşedință al comunei este Aşchileu Mare, menționat documentar pentru prima oară în 1331.

Comuna este compusă din satul Aşchileu Mare, reședință de comună, și satele Aşchileu Mic, Cristorel, Dorna și Fodora, dispuse pe valea pârâului Borșa și a afluenților acestuia.

Aşezată în partea de nord a judeţului Cluj la limita acestuia cu judeţul Sălaj, comuna Aschileu, din punct de vedere geografic, se află pe paralela 46° si 58° şi pe meridianul 23° si 33°. Face parte din zona deluroasă a Podişului Someşan la o altitudine de 500 - 600 m, a cărui dealuri sunt acoperite cu păduri de fag şi stejar. În unele locuri din hotarul comunei se înregistrează urmele unor alunecări de teren, a căror vechime se pierde în perioada periglaciară având aspectul unor microreliefuri de glincee, asemănătoare unor uriaşe căpiţe de fân. Valea râului Borşa care izvoreşte din hotarul vestic al satului Aschileu Mic, străbate întreaga comună de la vest la est. Comuna Aşchileu se margineşte la est cu comuna Vultureni, la vest cu comuna Dragu din judeţul Sălaj, la nord cu comuna Panticeu şi cu comunele Zimbor şi Sânpaul la sud. Faţă de resedinţa de judeţ - municipiul Cluj-Napoca se află la o distantă de 35 Km pe drumul naţional DN1. Din punct de vedere economic face parte din grupa aşezărilor rurale în care prevalează agricultura şi creşterea animalelor şi se întinde pe o suprafaţă de 65,1 Km².

Sursa

http://comunaaschileu.ro/aschileu-cadrul-geografic-107.html

 Istoricul localităţii

Istoricul localităţii

      Istoria comunei Aschileu se pierde în negura timpurilor. Teritoriul a fost locuit din cele mai vechi timpuri asemenea altor zone prielnice vieţii, dar primele vestigii datează din epoca neolitică în prezenţa unei aşezări fortificate cu val de pământ şi sunt de apărare aflatoare în hotarului satului Aşchileu Mic pe dealul din pădurea numită "Bare".

      În epoca dacică şi romană, teritoriul comunei a fost cuprins în Dacia şi respectiv Dacia Romană. După părăsirea Daciei de către romani în anul 271 dupa Hristos populaţia din zonă şi-a continuat viaţa organizată în obşti săteşti mai restrânse sau mai cuprinzătoare evoluând înspre acele organizaţii politice şi militare prestatale numite în izvoarele istorice de mai târziu cnezate sau voivodate conduse de un cneaz sau voivod, cum au fost voivodatul lui Menumorut în Crişana sau voivodatul lui Glad în Banat şi voivodatul lui Gelu în Transilvania, căruia îi aparţine şi teritoriul comunei Aschileu.

      Cel mai vechi izvor scris care aminteşte localitatea Aschileu este Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) scrisă de Anonimus sau "Magistrul P", cum se semnează notarul regelui Bela al Ill-lea al Ungariei. Anonimus îşi scrie cronica pe la sfârşitul secolului al Xll-lea, dar relatează întâmplările petrecute începând cu sfârşitul veacului al IX-lea, cu ocazia aşezării triburilor maghiare în câmpia Panonică. Aflăm din această cronică întâmplările legate de pătrunderea maghiarilor în Transilvania la inceputul secolului al X-lea. După ce unul din triburile maghiare conduse de Tuhutum a ajuns la Zalău (Zilah), acesta a trimis peste munţi o iscoadă în persoana lui Ohmand care întorcându-se i-a relatat cele văzute în Transilvania, anume ca pământul este scăldat de râuri bogate în aur, ca se găseşte sare din belşug, pământul este roditor şi pământul este stăpânit de un oarecare român Gelu, voivodul românilor şi slavilor ("anidam blachus Gelu, dux Blachorum et slavoruni") conducătorul unei populaţii nevoiase care lupta numai cu arcul şi săgeata.

 În urma acestor informaţii Tuhutum cere învoire ducelui Arpad să cucerească acea ţară şi să o păstreze pentru sine, drept care trece cu armata prin Porţile Meseşului. Gelu, prinzând de veste îl asteaptă cu oastea undeva pe apa Almasului, unde este intrant de maghiari şi fuge cu puţini însoţitori înspre cetatea sa în apropierea râului Someş ("...suum castrum inxta fluvium Zomus positum"), probabil cetatea de la Dăbâca. Nu va ajunge departe fiind ajuns din urmă şi ucis pe apa Capusului (un pârâu care se varsă în râul Almaş în dreptul satului Sutor). Resturile armatei lui Gelu precum şi supuşii săi au acceptat să se supună lui Tuhutum şi să-l recunoască drept conducător, consfinţind această înţelegere printr-un jurământ, iar locul unde a fost depus s-a numit "locul jurământului" adică în limba maghiară "Esculeu". Din acesta derivă numele comunei Aşchileu şi pentru că mai tarziu s-a mai format o aşezare mai mică în apropiere a devenit Aşchileu Mare. Ar mai fi de adaugat că supunerea faţă de Tuhutum nu a fost întâmplătoare la Aşchileu, existând la locul numit "Grecea" o fortificaţie cu val de pământ şi sunt de apărare, care, foarte probabil a fost una dintre cetăţile lui Gelu alături de cele de la Dăbâca, Cluj-Mănăştur, Moigrad, Măreşti, etc. În legatură cu precizarea locului jurământului tradiţia locală păstrează o legendă conform căreia evenimentul s-ar fi petrecut pe movila dintre cele dou Aşchilee numită "Rejdamb", etimologie venind din Rex Domb, adică Dealul Regelui.

     După cucerirea Transilvaniei de către maghiari care s-a desăvârşit în jurul anului 1200 aşezarea Aschileu şi cele din apropiere au urmat- acelaşi destin în cursul evului mediu în cadrul voivodatului Transilvaniei, apoi în Principatul de la 1514, a guvernământului Habzburgic de la 1699, a Imperiului Austro-Ungar de la 1867 şi în sfârşit în cadrul României Mari din 1918.

În documentele medievale de cancelarie comuna Aşchileul Mare de azi este pomenită pentru prima dată în anul 1331 sub denumirea de Eskeleu pentru ca în anul următor să fie pomenit preotul (Sacerdos de Eskuleu).

     În veacurile al XIV-XVI - lea localitatea este pomenită mereu în documente sub diferite grafii: Eykuleu, Iskelleu, Euskellem, Eskele, etc., pentru că în anii 1587-1589 să apară sub denumire de Nagy Eoskeoleo (Aşchileul Mare), datorită faptului că la aceeaşi dată este pomenită şi localitatea Aşchileu Mic (Kis Eoskeoleo). În anul 1733 documentul se inregistrează cu numele Astyleul de Sosz (Aştieu de Jos) apoi Also Eskulo la 1750 şi Astyelleu Mare la 1850.

Surse

1. http://comunaaschileu.ro/aschileu-istoricul-localit%C4%83%C5%A3ii-109.html

2. http://www.facebook.com/aschileumare.cluj?ref=ts&fref=ts

Obiectivele turistice din comuna Aşchileu

Obiectivele turistice din comuna Aşchileu sunt reprezentate de:

    Biserica Ortodoxă din Aşchileu Mic  - se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07520

-         Biserica Ortodoxă din Aşchileu Mare. Cele două biserici din lemn sunt vechi de peste 300 ani.

-          Mănăstirea de la Cristorel cu Hramul "Sfinţii Ilie şi Lazăr".

Surse

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_A%C8%99chileu_Mare

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_A%C8%99chileu_Mic

3. http://www.facebook.com/trimbitasu.siluan

Biserica de lemn Aşchileu Mic

Biserica de lemn din Așchileu Mic, comuna Așchileu, județul Cluj, datează din anul 1801.Biserica are hramul „Sfinții Ingeri” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07520.

Biserica de lemn are însemnate două date, atât la intrare, deasupra ușii, anul 1801, cât și în Sfântul Altar, anul 1806 privind pictura bisericii, se pare, că ele consemnează unele reparații, și, totodată, executarea picturii în biserică.

După o tradiție locală, păstrată pe cale orală, se spune că în anul 1801, bisericii vechi de lemn de stejar i s-a adăugat pridvorul (târnațul), în față și pe cele două laturi, precum și frumosul acoperiș deasupra scărilor. Inscripția în litere chirilice aflată în altar, sub geamul dinspre răsărit, consemnează următoarea relatare: „Îngerilor s-au numit Hramul să-l păzească tot neamul și s-au zidit din znob prin credința și strădania bunilor + dintr-acest sat Așchileu în zilele Înălțatului și pururea polomnicului împărat Francisc Sfânta Pravoslavnică Episcopie Escelenței Sale Ioan Bob vlădicul Făgărașului și a toată Țara Ardealului subt protopopul Ioan Muntean din Jula preotul satului Antonia Kifor și s-au zugrăvit prin mine umilitul zugrav Ioan Pop din Unguraș 1806.”

Biserica are lungimea de 13,5 metri și lățimea de 7 metri. Construcția este sub formă de navă; deasupra pronaosului se ridică o turlă înaltă de 20 de metri; turla este străjuită de patru turnulețe care îi dau arhitecturii o notă deosebită. Stilul biserici este cel specific perioadei și părții de nord-vest al Transilvaniei.

Așezarea ei este pe o colină, deasupra satului, în partea nordică, cu altarul spre răsărit. Accesul la bisericuță se face printr-o poartă sculptată în lemn de stejar de către sculptorul Teodor Bârsan, din Bârsana Maramureșului.

În decursul timpului, biserica a fost acoperită cu șindrilă de mai multe ori. Se știe că a fost acoperită în anul 1955, pe urmă, în anul 1977 a suferit deteriorări la acoperiș din cauza unui trăznet și a fost reacoperită. Ultima intervenție la acoperiș s-a făcut în anul 2003, când s-a decopertat totul, inclusiv turla și s-a acoperit cu șindrilă toată biserica, meșterii fiind din Rozavlea, Maramureș.

Surse

1.      Pr. dr. Gheorghe Santa (2006). Așchileu Mic - Monografie istorică. Cluj-Napoca: Editura Sigma

2.      http://www.facebook.com/alex.poll.710?ref=ts&fref=ts

3.      http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_A%C8%99chileu_Mic

Mănăstirea Cristorel – comuna Aşchileu

Mănăstirea “Sfinţii Ilie şi Lazăr” este aşezată la marginea hotarului satului Cristorel din comuna Aşchileu, judeţul Cluj. Amplasată într-o frumoasă poiana, înconjurată de pădure de foioase, pe locul numit „Tocaia", această zidire poate fi considerată un răspuns a lui Dumnezeu la credinţa, evlavia şi rugăciunile credincioşilor din această zonă, umplând un gol spiritual existent.       

Începuturile acestui aşezământ monahal au fost puse în anul 1998. Prima obşte destinată să vieţuiască aici a fost formată din ieromonahul Maxim Anton, venit de la Sihăstria Rarăului, Moldova, cu un grup de surori. Au locuit în satul Cristorel în perioada februarie – mai 2000.

Din 15 mai a fost trimisă monahia Bartolomeea de la Mănăstirea Dobric, ca egumenă, şi ieromonahul Andrei Coroian de la Mănăstirea Nicula, ca preot-duhovnic. Începând cu data de 1 august 2000, mănăstirea a devenit de călugări, ieromonahul Andrei Coroian fiind numit stareţ. În luna septembrie acelaŞi an s-a Început construcŢia unei case monahale, care a fost data În folosinţă doi ani mai târziu, deşi nu dispunea atunci de utilităţi şi finisaje. Între timp s-a mai construit o anexă, un altar de vară provizoriu pentru slujbe şi o clopotniţă din lemn.

În 23 mai 2006, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu a decis ca din 1 iunie 2006 Mănăstirea “Sfinţii Ilie şi Lazăr” să redevină mănăstire de maici, fiind adusă aici obştea de maici de la Raşca Transilvana, judeţul Cluj.

În prezent, stareţa acestui aşezământ monahal este maica Parascheva Buculei, o măicuţa deosebită de care eu persnal îmi amintesc cu mare drag, deoarece atunci când am fost cu elevii în pelerinaj ne-a primit cu mare dragoste şi ne-a povestit atât de frumos despre acest aşezământ monahal, iar la plecare, ne-a serivit cu câte un pahar de suc şi placinte atât de bune care au fost  făcute de către maicile care vieţuiesc acolo în post şi rugăciune,

Surse

1. http://www.indexromania.ro/2011/07/22/hramul-manastirii-cristorel-din-judetul-cluj/

2. http://judeteonline.ro/turism/manastiri/manastirea-cristorel.html

3. https://www.facebook.com/trimbitasu.siluan/photos

 Biserica de lemn Aşchileu Mare

Biserica de lemn din Așchileu Mare, comuna Așchileu, județul Cluj, datează din anul 1840.
Biserica are hramul „Sfinții Ingeri”, și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07519.

 Sursă

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_A%C8%99chileu_Mare