Lăsata secului pentru Postul Sfintei Mării

 

Lăsata secului pentru Postul Sfintei Mării se face pe data de 31 iulie. În cazul în care 31 iulie este în zi de miercuri sau vineri, se lasă sec în seara zilei de 30 iulie.

Cuvântul sec, din sintagma "lăsatul secului", este înteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, secul pe care îl cere postul ortodox este seclum (saeculum), adică lumea împătimită.

De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Dar nu este aşa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinţii Părinţi au rânduit să ne infrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună ştiinţă. Credinciosul nu trebuie să se multumească cu jumatăţi de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să se apropie de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ci cu întreaga sa natură: trup şi suflet.

Postul Adormirii Maicii Domnului nu a fost dintru început de aceeaşi durată în Biserica Răsăritului. Astfel, credincioşii din părţile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august - de praznicul Schimbării la Faţă, cei din Constantinopol patru zile, iar creştinii din Ierusalim opt zile.

Uniformizarea datei şi duratei postului pentru toată Ortodoxia, s-a făcut în anul 1166, la sinodul din Constantinopol din vremea patriarhului Luca Crysoverghi. Aici s-a hotărât ca postul inchinat Sfintei Mării să înceapă pe 1 august şi să se încheie cu 15 august.

Postul Sfintei Mării este un post aspru, dacă ţinem seama de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la ora 15.00, în zilele de luni, miercuri şi vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Nici în celelalte zile, nu avem parte de un post uşor: marţi şi joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbăta şi duminica avem dezlegare la untdelemn şi vin. Facem menţiunea că în Pravila Mare se precizează că în acest post avem dezlegare la untdelemn şi vin şi in zilele de marţi şi joi.

În Postul Sfintei Mării avem o singură dezlegare la peşte, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor.

Pentru liniştea acelor creştini, care din motive binecuvântate, nu se pot abţine de la mâncare până la ora 15.00 şi nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mânca fără ulei, adică o mancare cât mai uscată, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre".

Postul Sfintei Mării este un post cu dată fixă, începe în fiecare an pe 1 august şi se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).

Sursa - http://www.crestinortodox.ro/post/lasata-secului-pentru-postul-sfintei-marii-120565.html

Obiceiuri şi credinţe de Lăsata Secului la aromâni


• Cu o săptămână înainte de Lăsata Secului oamenii mănâncă de dulce atât miercuri cât şi vineri.
• Oamenii nu pot intra în post certaţi.
• Duminica de Lăsata Secului oamenii se duc la biserică. La întoarcerea de la biserică taifa soacrei mici merge în vizită la soacra mare ducându-i smochine şi stafide. Femeile îşi cer iertare una alteia.
 • În seara de Lăsata Secului se strâng mai multe familii la o casă ca să petreacă, iar cei certaţi se împacă.
• La petrecerea care are loc în seara de Lăsata Secului tinerii fac mătănii în faţa celor bătrâni şi sunt răsplătiţi cu bani şi binecuvântaţi. Cu aceeaşi ocazie se bate halviţa.
• În ajun de Lăsata Secului bărbaţii trag cu puşca şi cu pistoalele pentru binele sămănăturilor.
• De Lăsata Secului cei tineri merg în vizită la cei mai în vârstă. Le sărută mâna. Acolo cei invitaţi mănâncă baclavale, sarailii, dulceaţă iar bărbaţii beau vin.
• Este foarte grav ca o familie să mănânce singură în ziua de Lăsata Secului.
• În ziua de Lăsata Secului familia se reunea la părinţi sau la un frate mai mare ca să bată halviţa. Ordinea în care se bătea halviţa era de la cel mai tânăr la cel mai bătrân.
• Când se bate hasca (halviţa sau un ou fiert) nu este voie să atingi alimentul cu mâna.
• De Lăsatul Secului nu se făceau Arachi sau Liyuciari. Mascaţii umblau numai de Anul Nou.
• Toată săptămâna de Lăsata Secului oamenii se mascau. Uneori se masca familia întreagă şi pleca în vizite la rude.
• De Lăsata Secului bărbaţii se mascau, obiceiul numindu-se Cuconii, Căpitănadzl’i, Ievzunii, Muscopule sau Carnaval.
• De Lăsata Secului bărbaţii se făceau căpitani iar femeile se îmbrăcau în „muscopule.” Hainele femeilor nu erau improvizate, ele erau o variantă de port mai veche care era păstrată anume pentru acest obicei.
• Femeile mascate, numite „muscopule” erau socotite ciobăniţe.
• Şi grecii obişnuiau să se mascheze de Lăsata Secului. Se întâmpla de multe ori ca într-o ceată de mascaţi să fie atât greci cât şi aromâni.
• De Lăsata Secului bărbaţii se îmbrăcau în căpitani, adică în portul bătrânesc purtat până la sfîrşitul secolului XIX, costumele de femei erau şi mai vechi. Nici unul dintre informatori nu-şi mai amintesc cum erau costumele de femei.
• O ceată de căpitănadzi avea doi bărbaţi care interpretau rolul de mangă. Manga se îmbrăca în haine negre bărbăteşti, purta o perucă neagră cu părul lung iar în mână avea un iatagan sau o cravaşă. Rolul lor era să apere muscopulea de alţi căpitănadzi care încercau s-o fure. Muscopulea era îmbrăcat în haine făcute anume şi care se păstrau de la un an la altul. Spre deosebire de portul aromân femeiesc costumul de muscopule era de culoare deschisă. Mascaţii colindau duminică de la casă la casă, iar luni făceau o petrecere cu banii şi alimentele adunate.
• De Lăsata Secului bărbaţii se mascau. Unul se făcea damă şi altul cavaler. Bărbaţii purtau fustanele, chimire late şi multe podoabe de argint. În jurul gâtului mascatul purta lanţuri cu iconiţe de argint (Sf. Gheorghe, Sf. Vasile, Maica Domnului, Isus Hristos). Icoanele se numeau hamaili (pl. heamailiaţi) şi cu ele erau descântaţi copiii care nu aveau somnul bun. Femeile (bărbaţi travestiţi) se legau peste corp cu multe şaluri. Grupul se compunea din cupluri şi mergeau mai ales la casele unde erau fete de măritat. Mascaţii aveau cu ei muzicanţi chemaţi de la oraş (clarinet, dairea, vioară). Începeau să colinde de cu seară şi terminau în zori.
• Cucoanele, mascaţii de Lăsata Secului, erau invitate la masă şi primeau bani. Din banii primiţi tinerii organizau o petrecere.
• Ievzunii îşi începeau vizitele la casele care aveau bătrâni.
• Petrecerea mascaţilor avea loc luni, la oraş şi se numea „la chiparişi.” După petrecere se fotografiau.

În timpul mesei, dacă strănută cineva este semn că în casă va naşte o femeie în cursul anului. După masă se bate halviţa – „fac hasca” – întrebuinţând pentru aceasta un băţ, o aţă (un fel de undiţă) şi o bucată de halva sau un ou. Băţul este ţinut de persoana care se bucură de cea mai mare consideraţie în grup şi
ceilalţi încearcă să prindă, pe rând, halviţa sau oul cu gura. După bătaia halviţei se face focul de Păresimi peste care cine sare scapă tot anul de purici.

Irina Nicolau, “Aromânii. Credinţe şi obiceiuri”